La zece ani de la aparitia primei editii romanesti si la cincisprezece de la aparitia originalului american, Editura Polirom le ofera cititorilor o noua editie a acestei remarcabile carti – scrisa in timp ce evenimentele inca se desfasurau – despre originile si dinamica prabusirii regimurilor comuniste din Europa de Est. Volumul este o incercare de a explica originile si dinamica unuia dintre evenimentele cele mai importante ale acestui secol: prabusirea regimurilor comuniste din Europa de Rasarit.
Cazul bestialului anchetator securist Gheorghe Enoiu nu poate, nu trebuie si nu va fi inmormantat. Marturiile despre rolul sau direct in torturarea celor ajunsi pe mainile sale sunt cutremuratoare. Desfasurata sub patronajul lui Pantiusa Bodnarenko zis Gheorghe Pintilie, Nikolski, Mazuru, Draghici si adjunctii acestuia, Vasile Negrea si Tanase Evghenie, cariera sa a coincis cu cele mai ingrozitoare [...]
read full article
Tinerii intelectuali români formaţi după 1989 au avut şansa unei istorii, în fond, privilegiate. În pofida greutăţilor adeseori exasperante din perioada tranziţiei, ei au crescut protejaţi de trauma totalitară şi departe de ecoul teribil al celor două războaie mondiale. Au cunoscut din cărţi şi din povestiri frământările, chinurile, polemicile şi chiar abdicările premergătorilor. În ultimele două decenii, au putut călători liber, dezinhibaţi şi neurmăriţi de structurile Securităţii. Au primit burse în străinătate pe criterii de merit şi excelenţă individuală. Şi-au asumat o metodologie de lucru profesionistă iar o bună parte a intrat în circuitul academic internaţional. Revoluţia din decembrie 1989 şi manifestaţiile din Piaţa Universităţii (aprilie 1990) i-a surprins la vârsta copilăriei sau în anii adolescenţei, fapt care le-a trezit conştiinţa civică şi spiritul comunitar. Cinismului moştenit din lumea comunizată ei i-au contrapus împlinirea idealului unor Soljeniţîn şi Havel: viaţa trăită în adevăr.
Imună la amnezie şi totuşi neafectată de coşmarul persecuţiilor din ultimii ani ai ceauşismului, această nouă generaţie s-a bucurat de darul libertăţii. A putut studia subiecte interzise, marginalizate şi desfigurate în „epoca de aur": istoria religiilor, filozofie medievală, ştiinţe politice, antropologie, doctrine economice, drept constituţional sau teologie. A avut biblioteci deschise şi acces neîngrădit la informaţie. În acest fel, a contribuit la integrarea României într-o nouă zonă geopolitică (NATO şi EU) şi sferă culturală, rupând definitiv cu spectrele autoritarismului. În sfârşit, membri ai aceleiaşi generaţii au cerut şi au susţinut condamnarea comunismului drept „regim ilegitim şi criminal". Tot ei sunt angajaţi în dezbaterea despre trecutul Securităţii şi moştenirea ideologică a naţional-stalinismului dinastic. Privind înainte, avem motive de optimism şi temeiuri pentru speranţă.
(Capitol din din Vladimir Tismaneanu (ed.), "Stalinism Revisited. The Establishment of Communist Regimes in East-Central Europe (Budapest/New York: CEU Press, 2009)
“I am too busy defending innocents claiming their innocence to waste my time with guilty individuals claiming their guilt.”
(Paul Eluard refusing to sign a petition against the hanging of Czech surrealist poet Zavis Kalandra)
“Lucretiu Patrascanu died as a soldier serving his political ideals which he pursued through darkness, underground, and palaces, tenaciously, fiercely and fanatically.”
(Petre Pandrea)
In order to understand the dynamics of the Stalinist experiment in Eastern Europe, one needs to take into account the prevailing role of direct Soviet intervention and intimidation[1]. Local communist formations were pursuing the Stalinist model of systematic destruction of noncommunist parties, the disintegration of the civil society, and the monopolistic occupation of the public space through state-controlled ideological rituals and coercive institutions[2]. The overall goal was to build a passive consensus based on unlimited commitment to the ideocratic political program of the ruling elite. The true content of the political regime is described by the “cult of personality” system. The personalization of political power, its concentration in the hands of a demigod, led to his forcible religious adoration and the masochistic humiliation of its subjects. The symbolic vehicle for this moral and political regimentation was the Stalinist definition of internationalism as unbounded allegiance to the USSR (the “touchstone theory”). To keep strict control over all mechanisms that guaranteed social reproduction and preserved the matrix of domination in such a system, the party had to play the central role. Based on my own research in the Romanian Communist Party’s archives, it appears that no segment of the body social, economic, cultural, as well as no repressive institution escaped continuous and systematic party intervention. Even during the climatic terrorist period (1948-1953), the secret police served as the party’s obedient instrument and not the other way around. Ideological purity and revolutionary vigilance were imposed as main political imperatives. Political police, cast in the Soviet mold and controlled by Soviet advisers, took care to fulfill the ideological desiderata. The political content of that ideological dictatorship in its radical incarnation (the first five years) was sheer terror and permanent propaganda warfare waged within a personalized dictatorship embodied by local “little Stalins.”
Ultima actualizare în Miercuri, 16 Septembrie 2009 19:28
prefata la Adam Michnik, "Marturisirile unui disident convertit" (Bucuresti: Polirom, 2009)
Personaj intrat în legendă, iubit, admirat, adulat, detestat, ponegrit, contestat, hulit, Adam Michnik este unul dintre cei mai cunoscuţi intelectuali critici ai timpurilor noastre. În raport cu el, nimeni nu rămâne neutru. De câteva decenii, numele lui Michnik este menit să stârnească intense emoţii, loialităţi şi aversiuni. L-a pomenit (negativ, fireşte) chiar Wŀadysŀaw Gomuŀka, primul secretar al CC al Partidului Munictoresc Unit Polonez, pe vremea când Michnik era încă un adolescent. Este un magnet al pasiunilor, pozitive şi negative. Istoric de mare clasă, îndrăgostit pătimaş de cultura poloneză, discipol al lui Leszek Koŀakowski, Isaiah Berlin, Thomas Mann, al lui Camus şi al Hannei Arendt, eretic şi rebel, iconoclast şi apostat, campion statornic al cauzei “celor umiliţi şi bătuţi” (Zbigniew Herbert), din orice parte a lumii, Michnik a fost şi rămâne un mare non-conformist, un idealist care îşi poate adeseori nedumeri amicii prin poziţiile sale à contre courant. Este un spirit eminamente liber.
Apariţia în traducere românească a volumului al doilea din trilogia lui Leszek Kolakowski continuă o cât se poate de meritorie lucrare intelectuală. Dacă primul volum se ocupă de fundamentele doctrinei construite de chiar cei numiţi “clasicii marxismului”, volumul de faţă explorează “vârsta de aur”, momentul istorico-politic şi teoretic al social-democraţiei devenită o mişcare globală, deci „Biserică” universală.Este vorba de ceea ce s-a numit marxismul Internaţionalei a II-a, un conglomerat de fapt extrem de eclectic în care se întâlneau scientismul pozitivist preconizat de Karl Kautsky cu tezele radical-spontaneiste ale Rosei Luxemburg (cea care avea să scrie pagini extraordinare de critică a spiritului totalitar bolşevic). În praxisul Internaţionalei a II-a s-a dus de fapt o necontenită bătălie între cei care susţineau primatul conştiinţei revoluţionare ca forţă demiurgică, pe de o parte, şi partizanii unui fatalism empirico-factual; între cei care nu erau dispuşi să renunţe la scenariul originar al debutului revoluţiei mondiale în zonele avansate ale sistemului capitalist, deci în Vestul industralizat, nu în Estul premodern şi cei care acceptau revizuirile leniniste. Mizele acestor polemici între direcţia marxismului occidental şi ceea ce avea să se constituie mai întâi în doctrina bolşevică, apoi în marxismul sovietic codificat de Stalin, au fost imense. Consecinţele lor sunt simţite şi în ziua de azi. Oricât de bizar ar putea să pară, există destui gânditori, unii chiar interesanţi, care se dedau iresponsabil flirtului cu obsesiile leniniste, încercând să resusciteze cumva un gest, un spirit, un moment când revoluţia era încă o promisiune nepătată de sângele a milioane de inocenţi. Pentru asemenea recurente fantasme frivol-absurde, opera lui Kolakowski reprezintă un antidot indispensabil.
Ultima actualizare în Joi, 10 Septembrie 2009 17:48